Ucideți generalul – Cum am prins gustul nișei literare

Recunosc că nu sunt un admirator înfocat al anumitor nișe literare (SF, fantasy ori roman polițist, vă aduceți aminte seriile de tip ”misteries”?), având tendința (subiectivă și snoabă) de a nu le considera literatură serioasă. Din acest motiv, lectura și recenzarea romanului „Ucideţi generalul” m-au pus nițel în dificultate. La fel și prezentarea ușor pompoasă de pe coperta IV. Mi-am luat inima în dinți, am lăsat prejudecățile deoparte și nu mi-a părut rău.

Ucideți generalul (Bogdan Hrib, Tritonic, 2011) are darul de a-și prinde cititorul în plasă: joaca pe axa timpului, de la un capitol la celălalt (subtilă metodă de a construi imaginea unui personaj, ca din piese de puzzle strânse din varii contexte), acel du-te, vino de la amintirile (vii și detaliate) din perioada armatei (Buzău, 1985) până în prezentul agitat (presărat la rândul său de personaje din trecut), încercarea personajului principal (Stelian Munteanu) de a-și trata viața haotică și exercițiile de conștiință cu luciditate. Mâna scriitorului pare un pic stângace în a descrie momentele de  tandrețe, dar detaliile inedite referitoare la momente cheie din istoria apropiată (momentul Cernobâl perceput în unitatea militară, momentul ’89) adaugă plusul de care are nevoie un astfel de roman pentru a ieşi din zona romanelor de noptieră.

Vi-l recomand, vi-l împrumut, vă garantez că nu veți coborî la stația potrivită din metrou.

Lectură plăcută!

Anunțuri

2 gânduri despre “Ucideți generalul – Cum am prins gustul nișei literare

  1. stangacia de care spui mi s-a parut mai degraba o sursa de umor, nu stiu daca e de fapt vorba de stangacie ci mai degraba de o stereotipie studiata, dialogurile dintre sexe sunt vivide si amuzante 😀

  2. Mă refeream mai curând la anumite descrieri făcute de personajul principal (vezi scena de amor/tandreţe când o revede pe Sofia). Dialogurile sunt bune, personajele sunt vii şi credibile, stângacia de care pomeneam nu e neapărat un lucru negativ. Poate, mai curând, un rău necesar. Ea există, totuşi, şi nu m-am abţinut să o observ. 🙂 Nu sunt foarte convinsă că e stereotipie studiată.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s