Ţigara unui viitor de paie – poezie pentru oamenii 2.0

Poezia nu se (mai) citeşte. Proza se digeră mai uşor, mai rapid, televiziunea, cinematograful, Internetul mestecă informaţia, ambalează şi estetizează mesajul, prezentându-l într-o formă finală. Şi, dacă nu se mai citeşte poezie, dacă nu se mai face efortul de a reconstrui o idee formulată în, practic, un tweet perfect: „Nu vezi nimic prin ochianul de la toba de eşapament ” (Orbire, 40 de caractere), ce ne facem cu Marius Ghilezan?

Facem ce face orice individ încă prea încăpăţânat să renunţe la propriile gânduri: ne apucăm de citit poezie. Şi schimb tonul şi îţi povestesc cititorule cum descoperi în volumul „Ţigara unui viitor de paie” (Corint 2011) istoria rescrisă în versuri, rescrisă cu sete:

Sunt sigur că am venit pe lume târziu,

trebuia să fiu atunci, în gară, la Sinaia,

să le împotrivez artileria mea de brazi

– care nu se frâng”niciodată –

sovieticilor din comânduire

când i-au dictat lui, Regelui,

paşli.

****

Să ţip, nu doar să îmi lipesc la Yalta

buzele de şina rece a Diktatului,

să opresc exilul şi rătăcirile

semenilor mei decapitaţi

şi să pun predicatele să

Declare război.

(Nimeni nu moare din credinţă)

Şi îţi mai spun, cititorule, că, dacă ţi-e poftă să laşi blogul deoparte, dar blogul e în sânge, îţi va prinde bine să citeşti Tricouri Oxford ori Misterioasa doamnă L, să îţi clocotească sângele cu mintea prinsă în poezia incisivă, vie a lui Marius Ghilezan. Şi am rămas pe gânduri după N-avem, care nu a mai sunat a propagandă (aşa cum ar fi sunat într-un talk-show ori urlat la un miting), ci a poezie: „Avem palate, dar n-avem nobili,/avem icoane, dar n-avem credinţă/avem moşii, dar n-avem boieri,/avem regi, dar n-avem regat./Siguri şi singuri/În noi n-avem nimic./Nema noroc din nema putirinţă.”

Preferata mea până acum e o bucată care dă glas gândurilor mele, vizavi de dezumanizarea treptată a individului, de transformarea unităţilor de măsură a propriei vieţii, în imperiul Internetului, în care poporul facebook dă viaţă newspeak-ului orwellian, like după like, comment după comment (like, omg, wtf, lol):

Memoria se aşează pe creier ca nişte felii,

zic discipolii lui Hipocrat.

Gânduri au toţi, puţini au idei

se vaită filozoful

tu ce ai în brainstorming?

………………………………………………….

Şi poţi goli memoria cash sau să ştergi modulele cookie

doar în computer, amice!

în viaţă nu totul e google,

mai sunt şi biblioteci

dă-i bibliografiei sacul cu orz şi niscaiva bice,

întoarce-ţi făţarnica purtare,

revino-ţi

E-Pad-ul e marfă

şi te ţine bine în ghiare.

(Cache&cookie)

Şi uite, cititorule, cum poate poezia, în metrica şi forma născute în patria google+, tweeter, facebook, să te stârnească, să te determine să-ţi reconsideri poziţia faţă de gânduri mestecate de alţii versus gânduri pe care le rumegi dumneata cu spor. În „Ţigara unui viitor de paie”, trecutul (istorie recentă şi trimiteri către o istorie veche, îngropată în arhive scrise) şi prezentul caută să facă pace, să readucă liniştea. Cât despre viitor, las titlul volumului să te lămurească.

Închei în ton, cu un tweet poetic, perfect (96 de caractere).

Am învăţat să îmi chibzuiesc mârlănia/nu-i dau valoare, nici rang,/o ţin în lesă, în stare pură. (În lesă)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s