Zece motive pentru care nu aş pleca din Bucureşti

1. Pentru că vânzoleala din centrul vechi şi din oraş, vineri seara, nu mă deranjează, ci îmi aduce un zâmbet larg pe buze şi îmi place să zac la Orient Express, bârfind despre nimicuri mondene, cotidianul prăfuit şi vacanţe trecute, posibile şi planificate, cu ochii pierduţi în mulţimea cochetă, de fuste colorate, cupluri, hoarde de petrecăreţi fremătând de aşteptare, zâmbete şi voci.

2. Pentru că, deşi nu ajung de multe ori, în locurile în care aş vrea să ajung, oraşul geme de evenimente sub varii forme şi pentru toate gusturile posibile, de la concerte lacrimogene şi un Festival George Enescu magnific, până la piese de teatru geniale, de la festivaluri de film, până la târguri de produse manufacturate (handmade) sau vechi (ori, în versiunea cosmetizată, vintage) şi de carte, de la un Anim’est mult aşteptat, la o seară cu petrecere tematică în Silver Church, în care aşteptarea şi pregătirile febrile sunt cel puţin la fel de distractive cum e petrecerea în sine. Se joacă teatru şi se cântă operă cu casa închisă. Am văzut cu încântare, în foaierul Operei Române, doamne şi domnişoare cochete, respectând, cu naturaleţe şi graţie, eticheta vestimentară potrivită evenimentului. În oraşul ăsta, oamenii tratează în continuare evenimentele pe măsura solemnităţii lor şi, oricât de desuetă aş părea, eticheta e, de multe ori, factorul care dă culoare unei seri memorabile. Am de unde alege, îmi pot schimba chipul şi postura, măcar preţ de câteva ore, şi mă simt excelent în pielea mea, la o petrecere la care apar costumată într-o rebelă şi exuberantă flapper girl.

3. Pentru că, vara, se cântă în foişorul din Cişmigiu, în fiecare sâmbătă, aproape de prânz, jazz, muzică simfonică, folclor, uneori. Foişorul din Cişmigiu strânge în jurul său,  în fiecare sâmbătă curioşi, bunici cu copii, mame ieşite la plimbare şi adolescenţi înverşunaţi, fie şi preţ de 5 minute. În acelaşi registru, Opera Română, strânge în „curtea” sa, pe scaune, în picioare ori aşezaţi pe iarbă, zeci şi zeci de oameni, în seri calde.

4. Pentru că livrarea la domiciliu chiar se face în 20 de minute, mâncarea e fierbinte şi pot comanda la 1 noaptea dacă fac noapte albă, lucrând. Roşiile în piaţa Rahova au gust şi nenea de la colţ îmi vinde pepeni buni. Tanti de la alimentară mă cunoaşte şi ştie ce vreau înainte să întreb şi schimb politeţuri cu cealaltă tanti, de la chioşcul din colţul străzii. Cumpăr hrean de la o bătrână din piaţă şi îmi salut cu gura până la urechi vecinii din faţa blocului, care oricum îmi măsoară din ochi fusta, ţin socoteala orei de plecare şi a celei de sosire. Eu am 30 de secunde de glorie garantată, ei au un subiect monden de dezbătut. Win-win, right?

5. Pentru că librăriile gem de cărţi, în limba originală şi în traducere. Sunt promoţii şi oferte peste tot şi, dacă un titlu e foarte scump astăzi, s-ar putea să am noroc luna viitoare, la vreun târg de carte sau pe vreun site specific.

6. Pentru că cinematografele sunt pline de filme de toate genurile şi culorile. Filme de artă, filme extrem de proaste, filme foarte noi – în toate mall-urile, plăceri vinovate ale tuturor, renegate în toate conversaţiile decente ale oamenilor educaţi, filme foarte vechi – la cinema Eforie, sala Elvira Popescu and so on.

7. Pentru că pot traversa oraşul de la un capăt la celălalt, în 20 de minute, cu metroul şi citi în voie, în tramvaiul 11, dimineaţa, în drum spre birou. Întotdeauna am loc, fără să deranjez bătrâne ieşite la plimbare, guralive şi melancolice (mai mult guralive). Tramvaiul 32 mai uită din când în când să oprească în câte o staţie, dar nu e motiv de supărare.

8. Pentru că, aici, poţi urma cursuri de balet, gătit, pian, poker pe sticle de Pepsi şi gumă Turbo, escaladă şi pregătirea murăturilor în sticle de plastic (dacă tot nu se reciclează în sectorul 5). În Bucureşti, se găsesc cursuri de aproape orice imaginabil şi stabilimente pentru toate gusturile (indiferent de gradul de pervertire a doritorilor).

9. Pentru că aproape toţi prietenii mei sunt aici şi se strâng la fiecare zi de naştere, de nume, la fiecare demisie, angajare, nuntă, casă nouă şi botez al pisicii întru spiritul sfânt. Motive există, slavă Domnului, timp să avem!

10. Pentru că Bucureştiul m-a înfiat, m-a botezat şi sunt acasă.

A.

Anunțuri

10 gânduri despre “Zece motive pentru care nu aş pleca din Bucureşti

  1. Si cel mai important: urat, aglomerat, murdar, plin de betoane, Bucurestiul e viu, fiecare zi poate fi o zi traita din plin. In alte orase si orasele, mai curate, mai linistite, ai senzatia ca, in afara de anotimpuri, nu se schimba nimic, niciodata. sunt incremenite in timp, nu se intampla nimic.

    1. Exact! Oraşul ăsta e viu! Te poţi ascunde în el dacă simţi nevoia să fie linişte (te refugiezi într-un colţ de parc sau acasă), dar, dacă ai poftă să vibreze cu tine cu tot, îl simţi sub picioare, de la evenimente, la oameni.

  2. […] V-am dat detalii peste detalii, dar nu v-am spus că, timp de vreo trei ore, am uitat de rate, fisc, probleme şi alte asemenea neplăceri cotidiene. Am râs cu gura până la urechi şi ne-am alintat ca nişte plozi, ne-am bucurat de micile competiţii şi alianţe create ad-hoc şi am fost complet lipsiţi de presiunea de a fi adulţi (să fim serioşi, cine se simte adult 100%?). Bineînţeles, mi-am amintit de bucuria de a simţi Bucureştiul ca pe un “acasă”, cu o curte mare în care mă relaxez şi în care am unde să mă joc din când în când, bucurie despre care povesteam aici. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s