Aventurile unui scrib la IDC: Atelierul de creaţie

Dacă tot mi-am suflecat mânecile şi m-am pus pe treabă, în spiritul IDC (tre’ să scoatem scriitorii la lumină), am zis că acest măzgălitor de pergament trebuie să treacă şi prin experienţa atelierului de creaţie. Adică io. Adică să mă duc şi  să aflu chestii interesante despre munca unui scriitor (ce, cum, unde, cât :D) şi, pe deasupra, să încerc şi eu să leg un text narativ decent şi coerent, pentru amuzamentul adunării. Zis şi făcut.

Astăzi am petrecut aproximativ 5 ore fascinante, în compania Monicăi Ramirez (omul care a aduce lecţia), a lui Ciprian Burcovschi (Adlittera, omul care aduce evenimentul) şi a celor 7 nedumeriţi, pe ale căror feţe am văzut panica, la început (Doamnee, mă pune să scriu. Şi să citesc. Cu voce tare!). Nici nu ştiu cu ce să încep! Cu energia şi şarmul Monicăi Ramirez? Dacă toţi profesorii mei de la Universitate ar fi fost la fel de „user-friendly”, astăzi aş fi fost doctor în istoria limbii engleze şi în literatură comparată. Am, în mod cert, o slăbiciune pentru oamenii implicaţi până peste cap în lucrurile pe care le fac şi care pot explica sau povesti cu patos despre pasiunea care îi consumă. Am ascultat cu gura căscată, am luat şi notiţe (nu râdeţi de mine, am fost o elevă conştiincioasă până la ultima suflare), aproape că am crezut că I can do it, too. Aici intervine darul doamnei Ramirez de a ne convinge că, dacă vrem din toată inima şi punem şi osul la treabă, există şanse să devenim scriitori.

A urmat partea cea mai distractivă: să te ţii Banciule că tre’ să nască minţişoara ta de scrib un personaaaj, care să fie viu şi să stârnească auditoriul să vrea mai mult. Şi, apoi, să îi dai un ghiont personajului tău să interacţioneze cu lumea din jur – celelalte personaje, decorul, recuzita. Personajul tău trebuie să evolueze şi să faci în aşa fel încât cititorul, criticul tău decisiv (te place, te citeşte. Nu te place, te paşte talpa dulapului, pe post de suport), să nu-ţi mai lase volumul din mână. Acum vine partea cea mai distractivă: după ce mi-am ros unghiile, am băgat cafea în mine de-mi curgea sângele prin vene în ritm de Janelle Monae, am schimbat două pixuri (unul scria prea repede, unul scria prea încet, unul scârţâia ca toţi dracii, celălalt aluneca), am produs şi text narativ. Şi l-am citit tare. Da, da, eu. Şi nu s-au deschis cerurile, am scăpat cu viaţă (cică, zic nişte filosofi şi vreo trei psihologi britanici, evident, cel mai mare duşman al omului este el însuşi – mai o frică, mai o frustrare, astfel panica-i gata). Mi-a făcut mare plăcere să mă citesc cu voce tare, cu intonaţie şi să savurez supriza textelor din jur. Mi-a făcut mare plăcere, deşi a fost de 10 ori mai greu, să fac schimb de personaje cu fata de lângă mine şi să scriu despre al ei, la persoana I. Mi-a făcut plăcere să îmi petrec după-amiaza scriind, citind, discutând, jumulind cuvintele cu poftă şi făcând ghemotoace din ele.

Până la încheierea Incubatorului de Condeie, weekend-urile vor aduce ateliere de creaţie. Încercaţi măcar unul. Nu există efecte secundare. Cauzează doar poftă de citit şi de scris. Face bine „la imaginaţie”.

A.

Anunțuri

9 gânduri despre “Aventurile unui scrib la IDC: Atelierul de creaţie

  1. Nu vă îngrijoraţi, că, oricum, nu prea am alt personaj decat pe mine! :))) Asta dacă nu cumva pot personifica şcoala… :))) (Mă mai gândesc :)) )

  2. Bravo Banciule,

    La mai multe posturi si felicitari pentru initiative (blogul si cursul) 🙂 … urmatorul pas este sa-ti si publici pe blog temele, nu de alta, dar sa putem si noi sa-ti urmarim progresul 😀

    Te pup,
    Flo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s