La mulţi ani etc.

Carevasăzică, e 2012. Vine sfârşitul lumii de vreo trei ori, anul ăsta. Vine senzaţia anului (aşteptată de vreo 3 ani încoace), Red Hot Chilli Peppers. Vine al doilea val de criză, cu tot cu nesfârşitele discuţii din media, obositoare, majoritatea neinformate/insuficient informate, toate pe acelaşi ton, de vecinică bârfitoare. Vin concediile la bulgari, all inclusive, preţuri mici, voucher de pe nuş’ce site (sunt îngrozitor de multe şi mă mulţumesc să ciugulesc ce primesc de la prinţul consort, care a dezvoltat o pasiune pentru „window shopping” în varianta reducerilor online – găseşte voucher pentru ORICE v-aţi putea dori/închipui, mai rău decât o femeie). Ăsta e un subiect diferit, bun de o întreagă postare –  este uimitor câtă răbdare poate avea un singur om să răsfoiască reduceri după reduceri: de la excursii, până la cărţi, lenjerie, cratiţe, pilote, bice şi arşice.

Revenind, 2012 îşi aduce de acasă planurile, vacanţele preplătite, biletele cumpărate cu muulte luni în avans, distracţia organizată şi teama nelămurită de ce ar putea să însemne, de fapt, criza. Dar, dragii mei, ce ziceţi voi dacă anul ăsta dăm cu ea treabă de pământ şi facem o nefăcută? Dacă ne apucăm de o chestie, o singură chestie, pe care am fi vrut să o facem, dar pe care am lăsat-o baltă la un moment dat, sau pe care nu am îndrăznit să o facem pentru că există riscul să nu ne iasă, ori să părem ridicoli? Să mă gândesc: de astă vară, în sufrageria mea, zace o chitară, plină de praf. Am luat-o în braţe de vreo două ori. Am reuşit să zgârii trei acorduri amărâte, fără să mă hotărăsc dacă sunt stângace sau dreptace. Mi-am amintit că am uitat aproape tot ce ştiam despre un portativ. M-au apucat ruşinea şi ciuda pe toţi puştii care pot cânta cu aşa o uşurinţă, de am impresia că s-au născut cu o chitară în mână. Buun, vin eu şi zic acum: e vremea să îmi înfrâng neputinţa de adult muncit peste măsură şi responsabil până la Dumnezeu, să mă tolănesc în pat cu un manual de muzică în faţă şi un caiet şi să mă apuc de treabă. Dacă îmi iese mie treaba asta, vă apucaţi şi voi de ceva nefăcut până acum? 😀 😀

Trebuie să ne petrecem sfârşitul lumii cu stil, nu?

A.

Anunțuri

2 gânduri despre “La mulţi ani etc.

  1. Da, imi place ideea cu chitara, si pe mine ma bate gandul. Am avut niste incercari nereusite pe la 15 ani…Si mi-am luat bilet la RHCP asa ca ne vedem acolo. Pup.

  2. RHCP nu poate fi ratat! Cât despre chitară, îmi trebuie un efort de voinţă. De multă vreme îmi doresc să fac asta, dar nu ajung niciodată. Nu îmi ajung cele 24 de ore pe zi. 😀 😀 Propun să se inventeze ziua de 30 de ore!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s