Reviste şi epigrame după gust

Nu se mai scriu epigrame, sau, dacă se scriu, nu ştiu eu de ele. Ce-mi veni, vă întrebaţi? Păi, să vă povestesc: una dintre plăcerile mele este aceea de a cumpăra orice revistă care-mi face cu ochiul şi de a o răsfoi în voie, cu o cafea fierbinte în faţă (cu muult lapte, să nu mă găsiţi pe tavan) şi o ţigară fumegândă în faţă. Obiceiuri moşnegeşti, dar foarte relaxante. În cutia tabieturilor mele se găsesc toate numerele din Esquire (nu trebuie ratate articolele lui Radu Paraschivescu, savuroase de fiecare dată, plus alte nebunii despre care merită să citiţi), DoR, puţinele numere apărute ale revistei OMAGIU şi, din când în când, vreun almanah Caţavencu, dacă îmi face cu ochiul din stand. Plus Dilematecile, plus câte un National Geographic, plus ce îmi mai pică în mână, chit că unele apariţii dezamăgesc, încep în forţă şi te dezumflă ca o prăjitură cu o super glazură şi un blat neînsiropat. Buun, în contextul de mai sus, am pus mâna pe almanahul Caţavencilor (nu mă întrebaţi care Caţavenci, nu mai ştiu nici eu), ediţia 2012, al cărui titlu este cât se poate de sugestiv: „Almanahul beţiei”. Şi dă-i şi râzi, citind tot felul de relatări, poveşti şi povestiri, cu iz de tărie ieftină sau parfum de vin vechi. Ideea de a începe cu o scurtă istorie (hazlie) a beţivănelii la români mi s-a părut excelentă. Cu lacrimi de râs, în tramvai, citeam despre epopeea alcoolizată a unui popor „oprimat” de păhărele: de la primele menţiuni istorice referitoare la obiceiurile bahice ale strămoşilor noştri, până la episodul absolut demenţial din ianuarie 2011 când, citez, „din cerul de deasupra Constanţei cad păsări moarte, prevestind după unii, Apocalipsa, iar după alţii, A Doua Venire a Crizei. Romeo Lazăr, directorul Direcţiei Sanitar-Veterinare Constanţa, a risipit ulterior misterul: << S-a stabilit că moartea a survenit ingerării de borhot de struguri. Păsările au murit intoxicate. Se poate spune că s-au îmbătat>>.”

Ei bine, printre poveştile, povestirile şi întâmplările adevărate din menţionatul almanah, se numără şi cea a lui Alexandru O. Teodoreanu (pentru cunoscători, Păstorel, fratele năstruşnic al adorabilului Ionel Teodoreanu, care mi-a încântat mintea de plod visător cu Medelenii şi Uliţa copilăriei). Băutor de carieră şi epigramist cu stil, Păstorel Teodoreanu şi-a scris propriul epitaf  şi, fir-ar, dacă ar mai trăi, l-aş ruga să-l scrie şi pe al meu (s-o rezolv şi pe asta):

Aici doarme Păstorel,

Băiat bun şi suflet fin,

Dacă treceţi pe la el,

Nu-l treziţi că cere vin.

Doamnelor şi domnilor, beţia e un lucru greu, ştiu. E pentru nebuni, curajoşi şi alte caractere instabile. E urâtă, distructivă şi înşelătoare, dar cum să nu iubeşti un om care, vorba aia, le zice aşa de frumos. În epigramele lui, beţia devine un copil năstruşnic şi simpatic, niţel obraznic uneori. Mai că aş vrea să-i mai dau pe mână nişe beteşuguri umane şi să văd ce perle scoate din ele. Avea Păstorel o limbă ascuţită şi o inspiraţie pe măsură. Şi mai avea o problemă cu prostia, comunismul şi răutatea. Şi, apropo, într-unul din articolele sale din Esquire (parcă în ultimul număr), Radu Paraschivescu comentează despre faptul că românilor le lipseşte stilul când e vorba de insulte şi că, în locul ironiilor elegante, se merge pe mâna împroşcării publice, vulgare şi agresive, cum şade bine unor mahalagii care se respectă. Uite ce frumos îmbracă epigramele problema:

(referinţa e evidentă)

Beau băieţii, harnici,
De cu seara-n zori,
Unii sunt paharnici,
Alţii… turnători!

(sau la venirea ruşilor)

Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus şi-un tun;
Tunul – rus
Şi rusul – tun!

* * *
Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completăm noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!

V-am convins? Eu propun să înlocuim ceea ce se cheamă acum pamflet – porcăiala fără perdea, înjuratul grosolan, În puii mei, înjuratul de pe forumuri, cu epigrame.

Închei în acelaşi stil, dar cu mai puţină inspiraţie. Iertaţi-mi stângăcia, dar e 2 dimineaţa şi eu nu sunt epigramistă.

Pentru limbile ascuţite

Ce se luptă în sudalme:

Nu mai faceţi gălăgie,

Faceţi schimb de epigrame.

😀 😀

A.

P.S. Punem de un concurs de epigrame?

Anunțuri

Un gând despre “Reviste şi epigrame după gust

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s