They call me the grammar nazi

De ceva vreme, îmi prind urechile în aproximativ aceleaşi polemici cu inginerimea română, şi nu numai: (ei) norma e generată de utilizare (este, cum îi zice? user-generated, dacă vă sună cunoscut), aşa că nu ar trebui să fiu atât de inflexibilă. Cu alte cuvinte, dacă 22 de milioane de români spun „să aibe„, „să aivă” ori deja celebrul „cartea care am citit-o”, în mod logic, utilizarea  incorectă se transformă în normă. Am auzit inclusiv replica incredibil de enervantă: „Nu spuneaţi voi, lingviştii, că limba e un organism viu?” sau, preferata mea, „Înţelegi ce zic? Ce mai contează cum o zic?” (da,  am auzit varianta „ce mai contează”, în loc de forma corectă „de ce mai contează”) (eu) De unde scoateţi enormităţile astea, fraţilor?

Buun, să o luăm metodic, povestea cu limba – organism viu – se referă la dinamica vocabularului care, în mod logic, trebuie să ţină pasul cu progresul omenirii (asta se aplică pentru toate limbile, nu doar pentru limba română). Mijloacele interne (compunerea, derivarea) şi introducerea neologismelor (în special în cazul jargonului profesional – vezi anglicismele introduse în domeniul IT) sunt, într-adevăr dinamice şi, automat, destul de greu de controlat şi de cuantificat (aştept cu mare interes o reeditare a Dicţionarului Explicativ al Limbii Române).

Pe de altă parte, morfologia şi sintaxa sunt o altă mâncare de peşte. În această privinţă, gramatica limbii române are muzicalitatea unui algoritm bine pus la punct. Regulile gramaticale au logică, iar structura limbii, aşa cum o ştim ne oferă libertatea de exprimare de care avem nevoie, chit că aţi putea avea impresia că vă îngrădeşte. Da, e drept, din acest punct de vedere, limba engleză e mai aerisită, parcă mai puţin restrictivă, dar, credeţi-mă, limba română este un instrument excelent, dacă aveţi puţină răbdare să înţelegeţi regulile de bază.

Trec peste ce auziţi de obicei – „identitate naţională”, „moştenire culturală” şi alte formulări preţioase asemănătoare (nu mai puţin adevărate). Haideţi să gândim logic. Planeta asta are aproximativ 6 miliarde de locuitori. Coeficientul e inteligenţă nu creşte progresiv, o dată cu numărul de locuitori, deci avem o problemă. Suntem prea mulţi şi nu ne permitem să fim proşti. Cu cât sporim nivelul de educaţie, cu atât cresc şansele de supravieţuire ca specie. Învăţarea şi utilizarea corectă a limbii materne, precum şi/sau a unei/unor limbi străine, reprezintă un criteriu relevant de evaluare, când e vorba de nivelul de educaţie al indivizilor şi de capacitatea lor de a acumula, procesa şi reda informaţie cu acurateţe.

Cu alte cuvinte, dragii mei ingineri, dragii mei utilizatori de mijloace de socializare virtuală, dragii mei consumatori de televiziune, nu durează foarte mult să fiţi desueţi, să scrieţi cuvintele întregi, să respectaţi regulile de bază şi, dacă vă scapă, să le căutaţi într-o gramatică, eventual, dacă se poate, să folosiţi şi diacritice (acceptate şi utilizate în orice sistem de operare, pe orice platformă – nu aveţi nicio scuză). Dacă vă ajută cu ceva, puteţi considera că o limbă română curată şi elegantă este o chestiune de stil. 😉

Închei într-o notă relativ similară, cu un filmuleţ descoperit întâmplător. Abordând un ton mai puţin dramatic, are şi sistemul de învăţământ o parte din vină pentru masacrul gramatical la care asist de ceva vreme. Gramatica limbii române arată din ce în ce mai mult a curs opţional, în programa şcolară.

Vă rog să ignoraţi subtitrarea proastă. Din păcate, nu am găsit o versiune cu o subtitrare mai bună, sau fără subtitrare.

P.s. utilizarea limbii engleze pentru titlu este un pamflet şi trebuie tratată ca atare. 😀

A.

Anunțuri

12 gânduri despre “They call me the grammar nazi

  1. De dragul polemicii: iti dau exemplul de greseala gramaticala ce a fost acceptata ca fiind corecta in limba – cireasa cu doua pluraluri cirese/ciresi

  2. Titlul ales e „catchy” (ca sa fiu in ton), subiectul este, cu siguranta, interesant si actual, insa articolul este cat se poate de anost. Se pare ca nu e suficient doar sa scrii corect.

  3. Daca profesorii nu ne-au invatat sa scriem si sa vorbim corect gramatical, cine este de vina? Doar statul ne obliga ca sa mergem la scoala, pentru ca, cica, sa ne educe. Eu imi cer banii inapoi!

    1. O fi sistemul de vină pentru faptul că programa şcolară şi profesorii nu se ridică la nivelul aşteptărilor noastre, dar nouă ne revine grija de a ne exprima corect şi de a căuta corectitudinea. Surse de informare sunt suficiente, slavă Domnului! 🙂

      1. Ca si copil nu sti ca nu te exprimi corect. Ca si copil nu esti interesat ca sa corectezi ceva. Ca si copil abia astepti ca sa termini temele, nu cauti ca sa faci mai multe. Apoi, cind devii adult si iti dai seama, este mai greu ca sa repari, apar alte probleme la orizont, nu intotdeauna ai timp ca sa mai stai cu o carte de gramatica in fata.

  4. @Cristina: Copil fiind, nu ştii mare lucru, dar ai părinţi care să te îndrume şi să te ajute, plus o fire curioasă (specifică vârstei). Adult fiind şi având internetul la îndemână, te poţi corecta din mers, nu e neapărat necesar să petreci ore întregi cu o carte de gramatică în faţă. Sistemul are o groază de hibe, dar nu sunt foarte sigură că cea mai isteaţă soluţie e să tragem la răspundere sistemul şi să ne ştergem pe mâini de problemă. Plus că acelaşi internet e plin de necunoscuţi cârcotaşi şi obsedaţi ca mine, care tot atrag atenţia asupra scăpărilor frecvente. 😀
    Postarea asta a mea a fost rezultatul unui meci fără rezultat, cu un inginer, pe marginea inutilităţii limbii române. Nu e o încercare de a rezolva răfuiala cu sistemul de învăţământ. 🙂

    1. Cei mai multi parinti sint educati in acelasi sistem, deci nici ei nu intotdeauna stiu si pot sa ajute. Comentariul meu nu este pentru a trage la raspundere sistemul. Ca sa tragi pe cineva la raspundere trebuie sa-i dai o anumita autoritate in primul rind. Iar statul nu are absolut nici o autoritate ca sa spuna ceva despre invatamint. Statul ne spune ca trebuie sa mergem la scoala pentru ca altfel nu vom fi educati. Scoala a esuat, dar statul inca nu lasa pe aceia care vor sa invete individual s-o faca. Statul pune piedici acelor care vor sa invete. De unde trag concluzia ca statul nu este interesat sa educe, ci doar sa indoctrineze.

      1. Crezi că statul e atât de deştept, încât să se priceapă să ne îndoctrineze? 😀 Eu aş zice, mai curând, că statul e un fel de Laputa, din călătoriile lui Gulliver. Or avea ei nişte informaţii pe acolo, dar sunt aşa de pierduţi în spaţiu, încât, probabil, se mai chinuie să extragă raze de soare din castraveţi 😀 😀

      2. Nu ca e destept, in sensul bun al cuvintului. A fost Hitler destept in felul cum a stiut sa puna mina pe putere? Prin faptul ca statul vrea monopol in educatie ma face sa inteleg ca nu este interesat deloc in educatie, ci in control, controlul mintilor oamenilor. Ceea ce este si ilegal si imoral.

  5. Cred că faci confuzie, puţin: ori vrea să ne manipuleze, ori nu îi pasă. Nepăsarea e una, dorinţa de a ne manipula e alta, iar monopolul e cu totul altă poveste.
    Dorinţa de a face ceva nu implică nepăsare, în mod logic. Absenţa dorinţei de a face ceva (chiar şi de a manipula) înseamnă nepăsare. Monopolul este un termen complet diferit. se referă la dreptul exclusiv de a face dispune de ceva, de a face ceva (vezi http://dexonline.ro/definitie/monopol). În prezent, statul român deţine monopol asupra învăţământului. Proporţia şi respectabilitatea învăţământului privat sunt încă reduse, parţial din cauza monopolului despre care vorbeai, parţial din cauza faptului că sistemul de admitere şi de absolvire în sistemul privat nu este suficient de exigent şi este, parţial, corupt.
    Nu vorbele mari şi acuzaţiile mă interesează. Mă interesează schimbarea de atitudine faţă de utilizarea limbii române şi aş vrea să văd dramul de bunăvoinţă care ar schimba lucrurile.

    1. Toate 3. Nu ii pasa de educatia populatiei pentru ca vrea sa isi promoveze propria agenda, si o face prin monopolizarea invatamintului. Nu exista sistem privat in Romania, poate partial privat. Chiar si scolile private primesc aprobari de la stat. De unde are statul autoritatea sa hotarasca standarde in educatie?

      Atita timp cit statul este implicat in educatie nu vei vedea schimbari de atitudine. Este de la sine inteles ca statul si-a luat aceasta responsabilitate, de a „educa”, deci omul asteapta sa fie educat. Doar atunci cind statul va iesi din afacerea asta, abia atunci putem avea pretentii la o educatie adecvata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s