Cu sandalele tocite de Riviera Franceză 2

Am promis că revin cu a doua parte a aventurilor pe străzi franceze. Tocmai am încheiat cu stil o experienţă românească, pe bucata de autostradă proaspăt deschisă, bară la bară, o feerie! Nu am somn aşa că mă întorc la poveşti. Rămăsesem la relatarea cu Negresco. Apropo de asta, ne-a luat puţin să ne prindem de faza cu cafeaua. Când ceream o cafea, chelnerii ne întrebau binevoitori: „Doriţi cafea americană sau cafea adevărată?” Noi, cu nişte mutre vădit nedumerite, ne întrebam ce o însemna cafeaua adevărată. Iată şi cheia misterului: cafeaua „adevărată”, în accepţiunea francezilor, este un shot de espresso tare de te trimite pe jos, din Franţa până în România. Pentru cei cu tensiunea pe beţe, se recomandă şi un pic (mai mult) de lapte alături.

Tot în seria „apropo” (TV :D), povesteam în postarea trecută de pohtele mele vizavi de mâncare bună şi din belşug, cu variaţiuni pe tema „fructe de mare”. În Nisa, veţi găsi terase unde puteţi mânca în regim „all-you-can-eat”… scoici. Cu alte cuvinte, pentru EUR 14,90, se vor perinda sub nasul vostru oale ochi cu scoici fierte şi sosuri la alegere. Lăsaţi domnia la o parte şi înfigeţi-vă cele 10 degete (degetele opozabile sunt ESENŢIALE în proces) în scoicile scăldate în sos de usturoi, ceapă, creveţi sau lămâie, udate bine cu un vin alb şi o „cafea adevărată” după. Garantez pentru satisfacţie culinară completă, plus nişte conversaţii spumoase în câte limbi vă trec prin minte (după aşa festin, nu ai cum să nu devii poliglot).

Dacă tot ne-am aventurat pe Riviera Franceză, era păcat să nu hoinărim o zi prin Cannes, unde am găsit şi o plajă acceptabilă, după aventura dramatică de pe „plaja” bolovănoasă din Nisa. Turul de o oră cu trenuleţul este ideal pentru a vă forma o idee asupra întinderii oraşului, a eleganţei lipsite de ostentaţie şi a punctelor cu parfum de monden cinematografic. Cannes nu e mare, dar e cochet şi îşi expune luxul fără prea multe fasoane, ca pe o stare de fapt. Le Petit Train du Cinéma vă va duce până pe (aproximativ) cel mai înalt punct al oraşului, le Suquet, de unde puteţi trage aer adânc în piept, cu privirile pierdute asupra portului. Bine, partea cu privirile pierdute se cam aplică întregului oraş (să ne fi văzut căscând gura la Palm Beach, Carlton sau covorul roşu). Deh, curiozităţi de turist.

Şi, ca şi cum nu aş fi căscat gura suficient, de mă dureau fălcile, am petrecut o zi bântuind prin Monaco, Principatul de mărimea unui oraş de talie medie, care a intrat oficial pe primele poziţii în topul preferinţelor mele. Wikipedia îmi spune că e mic al naibii şi am avut confirmare la faţa locului că suprafaţa Principatului Monaco e o glumă. Înghesuit într-o coastă de munte, cu marea la picioare, Monaco e ca un univers în miniatură, care creşte pe verticală.  Odată ce am pus piciorul aici, nu prea mai ştiam sigur la ce să mă uit: la clădirile impunătoare, ce urcau pe munte, pe 2-3 niveluri, la maşinile de epocă şi la ultimele apariţii motorizate sau la oamenii care hoinăreau ca şi mine. Monte Carlo mi-a pus capac şi am luat o binemeritată pauză, în faţa unei îngheţate gigantice, la o terasă cu vedere la Cazinou. Apoi, am luat-o de la capăt, bătând străzile şi încercând să memorez fiecare colţişor. Dacă la Cannes luxul e ceva mai subtil, Monaco (cu o populaţie de aproximativ 36 de mii de locuitori şi un PIB de peste 6 miliarde de dolari – verificat şi răsverificat pe net, pentru că nu mi-a venit să cred ochilor!!) e mai ostentativ în privinţa prosperităţii sale.

Din păcate, nu am reuşit să văd şi traseul de Formula 1 şi, probabil, mi-au mai scăpat câteva părţi ale Principatului, aşa mic cum e. Când ajungeţi însă la Monaco, nu rataţi Muzeul de Oceanografie. Veţi păţi ca mine: vă veţi prelinge de la un acvariu la altul, cu ochii aţintiţi asupra peştilor şi crustaceelor. Unii dintre peşti se vor holba şi ei la voi ceea ce va fi teribil de distractiv.

Ar mai fi sute de detalii, pe care vă las plăcerea de a le descoperi. În fond, experienţa turistică e o chestiune pur subiectivă, lăsând la o parte câteva puncte de reper majore. Din seria experienţelor subiective face parte fascinaţia mea pentru spectacolele stradale din Place Masséna, Nisa. Locul în sine este încântător, amplu şi uşor suprarealist (trebuie să vedeţi statuile din răşină, iluminate şi pavajul asemănător unei table de şah, într-un tablou de Dali). Freamătul turiştilor şi spectacolele ad-hoc generează senzaţia unei plimbări neobişnuite pe scena uriaşă a unui teatru nonconformist. Street dance, cântăreţi de operă, mimi, talent de toate culorile şi naţionalităţile. Cam aşa am perceput eu Place Masséna.

Riviera Franceză mi s-a părut colorată şi veselă, locul în care am purtat conversaţii bilingve cu francezi prietenoşi, ce înţelegeau engleza mea (franceza mea e un pic ruginită) şi îmi răspundeau pe limba lor. Oraşele se agită până târziu, după lăsarea serii şi senzaţia generală e aceea de joie de vivre, lipsit de griji şi frământări majore. M-am amuzat teribil să văd la concertul Mika, din Nisa, fani de vârste surprinzătoare (părinţi veseli şi grijulii, adolescenţi în prag de rebeliune hormonală), în aceeaşi măsură în care mi s-a părut o idee excelentă să mă aflu în Nisa exact de ziua Franţei (am văzut focurile de artificii cu cea mai lungă durată de până acum – peste 30 de minute). Pe lângă turismul culinar pe care visez să îl practic, mă tentează şi ideea de a vizita ţări de zilele lor naţionale, având ocazia de a le vedea locuitorii relaxaţi şi degajaţi, numai buni de savurat „în curtea lor”, din perspectiva turistului hoinar.

Gata, m-a luat somnul. Peste câteva ore mă întorc la muncă şi aş vrea să vedeţi lenea de pe mutra mea, scriind rândul acesta. Iertaţi calitatea îndoielnică a imaginilor. Sunt un fotograf slab şi un pic lipsit de simţul proporţiilor, iar aparatul meu este un Canon de buzunar, perfect pentru poze, nu fotografii.

A.

P.s.: despre experienţa mea de cititor, într-o librărire franţuzească, am povestit aici.

Anunțuri

Un gând despre “Cu sandalele tocite de Riviera Franceză 2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s