În primul rând, nu am mai scris de ceva vreme aici și am realizat că Acoladele sunt un fel de loc de spovedanie
, unde povestesc cu patos, când sunt încântată la culme sau când mă înfurie rău lucruri pe care, cel puțin aparent, nu le pot schimba. Ar fi cazul să remediez situația și să îmi schimb obiceiurile de scris, dar am într-adevăr ceva interesant de povestit. Că veni vorba de spovedanie, trebuie să vă povestesc despre ”Spovedania unei videochatiste”, poate vă conving să dați un telefon, după ce terminați cafeaua, să rezervați în Pod, La Historia, locuri confortabile pentru diseară.
Pe Alina Neagu o cunosc de când era mică, o știu cam de pe vremea când mamele noastre ne trimiteau la grădiniță în zilele umede și reci de noiembrie, cu pulover peste salopetă (să te ferească ăl de sus să te taie niscaiva nevoi) și căciulile de focă (alea cu gât cu tot, ca un ciorap de lână). Am cântat împreună, am mers la școală împreună și ne-am făcut tot soiul de planuri (am trecut prin cel puțin 4 profesiuni de vis, una mai fantezistă decât cealaltă, până am ajuns să traduc și cutiile de șampon și poezie modernă și să scriu pentru moftul propriu).
Pe Alina Neagu, actrița matură și antrenată, intensă și pasionată, am văzut acum două săptămâni în La Scena, cu un one-woman 
show dificil, Spovedania unei videochatiste, piesă scrisă de Vali Bolat și regizată de Valentin Braniște. Mi-a crescut inima de bucurie când am văzut că actrița și-a luat inima în dinți și a adus în București un spectacol riscant, cu miză destul de ridicată (de obicei, pe Alina nu o puteți vedea pentru că e bine pitită în spatele păpușilor, la Teatrul Bacovia din Bacău). Primele 5 minute au fost un pic dificile, pentru că nu reușeam să mă desprind de imaginile copilăriei, întipărite în memorie și imposibil de asociat cu personajul expansiv de pe mica scenă din … La Scena. Apoi, a urmat nebunia. ”Spovedania unei videochatiste” este rețeta aproape perfectă a unei tragicomedii memorabile. Cu un astfel de text și o presiune atât de mare, aceea de a fi nevoit să domini scena fără niciun suport, m-am temut că spectacolul va fi lipsit de coerență, dar energia Alinei și intensitatea cu care își joacă rolul sunt esențiale pentru un spectacol dinamic.
”Spovedania unei videochatiste” este genul de spectacol care amuză, intrigă și enervează la culme, o bună imagine a lumii moderne în care, deși comunicarea își schimbă fața, păcatele rămân aceleași. Povestea tinerei absolvente de facultate care, în lipsa unei opțiuni viabile, ajunge să lucreze într-un videochat, este una dintre legendele urbane postdecembriste intens date mai departe, povestea pe care ați auzit-o de la un prieten al unui prieten, care știe o tipă care stătea în Grozăvești și învăța bine, ca și legenda urbană a unui prieten care cunoaște un prieten care știa niște arabi care vindeau orice în Regie și multe altele asemenea.
Mă mândresc de nu îmi mai încap în piele când văd că provincia și, mai ales, provincia mea vine în București cu un astfel de spectacol cu potențial și, adoptând un ton cât pot de moderat, vă recomand cu drag să mergeți diseară în Pod, La Historia, să vedeți Spovedania unei videochatiste, un spectacol colțuros și amuzant, psihedelic și colorat, definitely an acquired taste and definitely a show to remember.
Detalii, aici.
Banciu scrie 