Eurovision, care este! partea a 2-a

Finaliştii de astăzi:

România

Moldova

Islanda

Ungaria

Danemarca (slavă Domnului)

Albania

Cipru

Grecia

Rusia!!!!! E o glumă???

Irlanda

I’ll be back!

A.

P.s.

Leonard Miron: am primit şi criticile şi.. ne vom conforma.

Geanina Corondan: mmmm, dacă suntem de-acord. (râzând)

Interiorul meu râde până la hemoragie. I cannot. I cannot. I cannot. (See The Ref – season 1)

Publicitate

Back in business. Eurovision, care este!

Am lipsit ceva vreme, îngropată literalmente în câmpul muncii, dar mă întorc cu stil pentru că nu ştiu dacă îmi vine să râd sau să plâng. Doamnelor şi domnilor, când eram copil, mă uitam la Eurovision şi mi se părea mare chestie să ajungi în finală. Urmăream cu sufletul la gură fiecare ediţie, Eurovision era un mega-eveniment! Între timp, am crescut, au trecut nişte anişori, dar, surpriză: EUROVISION e acelaşi!!  Geanina Corondan şi Leonard Miron sunt neschimbaţi de ani şi ani, comentariile sunt fade, fac aceleaşi încercări slabe de a comenta cu umor şi sunt complet lipsiţi de naturaleţe. În plus, mi-au sângerat urechile când am auzit-o pe Geanina Corondan comentând despre reprezentanţii Moldovei: „din nou trebuie să ţinem cu ei pentru că ne leagă nişte… fire ascunse”. Şi-aşa, Eurovisionul este suspectat de manevre politice în spaţiul european şi se nasc periodic tot soiul de controverse pe marginea voturilor acordate … vecinilor. Să scapi un astfel de comentariu pe un post de televiziune naţional e culmea lipsei de diplomaţie.

Am notat rapid impresiile de moment, pe măsură ce am urmărit concurenţii (în ordinea intrării pe scenă):

Muntenegru: Monetary breakdance….bucata asta de vers spune tot!!

Islanda: dramatică, acceptabilă.

Grecia: tipică, voce gâtuită, prezenţă slabă.

Lituania: Voce bună, prezenţă scenică excelentă.

Albania: Voce excelentă, dar melodia, Dumnezeule, melodia… să-mi tai venele, să le las lungi, să închiriez un vampir?

România: nu comentez. Ne-am săturat de Catena. Comparativ cu restul concurenţilor, românii au fost drăgălaşi, dar în niciun caz câştigători.

Elveţia: hipsters on crack.

Belgia: prezenţă dramatică, o păpuşă de tip lebăduţă.

Finlanda: a cântat în limba maternă. Respect. Melodia nu a sunat rău.

Israel: parodie gen anii 70 sau o glumă proastă, sunt nelămurită.

San Marino: prezenţă irelevantă.

Cipru: Nu m-am lămurit cu precizie dacă solista/solistul era femeie sau bărbat şi/sau dacă vocea era procesată pe calculator.

Danemarca: singurul concurent care nu mi-a rănit urechile, la a treia ascultare, e favorita mea.

Rusia – băbuţele colorate pe care, probabil, Rusia le-a trimis la Eurovision pentru că aveau reducere de transport şi cupoane de pensie pentru micul dejun.

Ungaria: Not bad, not good.

Austria: a scandat sau lătrat pe ritmuri scoase din Bamboo şi lumini verzi, nu tu melodicitate, nu tu prezenţă scenică, nu tu nimic.

Moldova: Ritmurile balcanice cu care ne-am obişnuit. Foarte coloraţi, foarte veseli, voci slabe rău.

Irlanda: doi puşti (gemeni, pare-se) lipsiţi de talent, cu soartă evidentă de membri de cor, compensând vocile slab antrenate prin ţinute sclipitoare, gen extratereştri în filme de prin anii ’80.

Impresia generală: ţipător, lipsit de bun gust, ori am îmbătrânit eu, ori Eurovision e o tăntică al cărei fond de ten e cu un număr mai întunecat decât culoarea pielii. Artişti insuficient antrenaţi, versuri de doi lei trei parale, lipsă de imaginaţie. Mor de curiozitate să văd cine ce câştigă. Danemarca rules!

A.

P.S. Tre să văd concurenţii de joi seară. Par promiţători cei din Franţa, Azerbaijan şi Germania.