Rant du jour: Primăria Sectorului 5, întâlnirile cu cetățenii nu sunt petreceri exclusiviste!

Să vă povestesc una:
alaltăieri am lucrat de acasă. La un moment dat, sună cineva la ușă. Sună scurt ca și cum nu ar fi sigur că sună la ușa potrivită. Era vreo 3 jumate, așa că muream de curiozitate să văd cine mă caută de obicei, când nu sunt acasă. Deschid și descopăr doi angajați de la Primăria Sectorului 5 care împărțeau invitații din partea primarului… doar pentru proprietarii de apartamente, la o întâlnire cu primarul, în care „vă prezint lucrurile bune care se întâmplă în sectorul nostru și îmi povestiți ideile voastre” (îmi pare rău că nu am păstrat invitația. Era o bijuterie). Acum, nedumeririle mele sunt următoarele:
1. Dacă chiar vrei să intri în contact cu locuitorii din cartier, să-ți trimiți oamenii ca pe poștași, în timpul zilei, e cel puțin contrar logicii, să nu zic de-a dreptul dezinteresat. S-a nimerit să fiu acasă în timpul zilei de data asta, dar mă întreb ce minuni îmi bat la ușă de obicei. Cine știe, poate madam Firea a venit într-o zi să-mi aducă prăjiturele de Voluntari și am ratat-o. 
2. Când te întreb ce se întâmplă cu locuitorii din cartier care nu sunt proprietari și-mi răspunzi că nu știi, trebuie să întrebi, mă gândesc că Primăria nu ia, de fapt, în serios nevoile locuitorilor din cartier, ci încearcă să mai „ungă” niște posibili alegători, asigurându-se că nu irosește resurse pe chiriași. Da, am menționat că locuitorii cu viză de flotant pe buletin au și ei dreptul să participe la întâlniri cu primarul, dar 
3. Intervalul 10:00 – 12:00 e un pic problematic, Primăria Sectorului 5, nu crezi? Să organizezi o întâlnire la o oră la care oamenii nu prea au cum să rupă ușa și să se adune mi se pare cel puțin lipsit de curtoazie. Evident, încerc să fiu delicată. Dacă chiar vrei să ieși din zona ta de confort și să-ți cunoști locuitorii, ai putea lucra un pic la partea cu sincronizarea. Zic și eu. E drept că al doilea interval orar propus era 18:00-20:00, dar să fim serioși. La ora la care angajații Primăriei băteau la uși, doar pensionarii erau acasă și să ridice mâna cine crede că pensionarii ar alege să meargă la primărie seara, de la 6 la 8.
Ajung în punctul în care trebuie să explic: nu contest faptul că și pensionarii sunt alegători și că votul lor este la fel de important ca al meu. Ce contest și mă frustrează e ipocrizia Primăriei, faptul că face lucrurile de mântuială. Pentru că prefer să cred că face lucrurile de mântuială, decât să cred că-și alege cu grijă publicul-țintă, ignorând în mod voit anumite categorii de alegători. Dar nah, nici eu nu aș vrea să-mi vină în sala de ședințe o mână de corporatiști sătui de frecuș, porniți împotriva statului și măgăriilor pe care le tot face Firea.
De data asta cred că o să fac un pustiu de bine și o să-i vizitez la una dintre întâlniri, să le reamintesc printre aplauzele furtunoase ale cetățenilor fericiți că nu avem logistica adecvată pentru reciclare în sector (pe alocuri lipsesc complet coșurile de gunoi obișnuite, reciclarea e moft deja), că locurile de parcare disponibile în cartier sunt mai rare decât faptele de vitejie ale primăriței-gospodine, că există un spațiu lângă blocul meu, care ar fi un excelent loc de joacă pentru copii.
Banciu out.

Stimați vecini din fața blocului,

Ați coborât să vă deszăpeziți mașinile, ceea ce pot înțelege. Articulațiile voastre îmbrăcate în grăsime (după sărbătorile balcanice, cu băgat la ghiozdan până la loc comanda) nu prea mai suportă mersul mai mult de 10-15 minute, iar mașina e o prelungire esențială a ființei voastre. Noot! Ce nu înțeleg eu este de ce, când ați coborât cu lopețile în mână (vorbim de 6-7 oameni) și v-ați îndreptat către prețioasele voastre mIMAG2083așini, nu ați pus lopată de la lopată și nu ați curățat scara și aleea ce dă în parcarea din fața blocului. 3-5 minute de treabă.

Când m-am dus să iau lopată din piață, nu erați în fața blocului. V-am găsit când m-am întors, curățându-vă cu sârg mașinile. M-am înfuriat subit, am preluat eu prima tură de deszăpezit (schimb de ture cu prințul consort). Abia așteptam oricum să fac asta. Îmi plăcea să ”dau zăpada” când eram copil și mă încântă teribil mișcarea și agitația în aerul rece, iar acum aveam ceva de demonstrat. Așa că am ieșit la demonstrat în fața blocului. Poate, poate, pe principiul din Popa Tanda (al lui Slavici), mi se alătură vreunul dintre hăndrălăii din fața blocului și curățăm aleea, treptele, rampa pentru persoane cu handicap și cărucioare, până nu îngheață zăpada și devin impracticabile.

Cu ce m-am ales: cu niște priviri vag disprețuitoare ale domnilor care, până am ajuns eu la exasperatedjumătatea aleii, și-au terminat de deszăpezit mașinile și le MĂTURAU meticulos geamurile și capota, cu o țigară în colțul gurii și un aer satisfăcut, bărbătesc. Deh, treaba bine făcută, mașina dezgropată șamd. Doamnele din bloc m-au privit cu milă, nu se cade ca eu, fată, să dau cu lopata, în fața blocului (pe bărbații care piguleau la patru roți, ca la sfânta treime nu păreau să îi vadă). Ba mai mult, o vecină mi-ai zis drăgăstos: ”Păi ce, măi fată? Tu ai forță să dai la lopată? Tz tz tz!”

Stimați vecini din fața blocului (cu neveste cu tot, să nu discriminez),

Rețineți că progeniturile voastre fac ce faceți și voi, cât de umani și civilizați sunteți voi, atât de civilizate și umane vor fi și ele. Dacă sunteți mârlanii care-și deszăpezesc mașinile fără să deszăpezească drumul de acces către ele, aceiași mârlani fără prea multă considerație vor fi și copiii voștri. Dacă sunteți gherțoii (care e femininul pentru gherțoi?) care-și scot câinii la plimbare (mi-am adus aminte, o să umplu scările cu afișe cu legea care zice să fiți civilizați) și lasă în urme recolte bogate de rahat. Rețineți, dragi vecini, că dacă voi aruncați gunoi pe geam, maimuțele alea mici (care nu au nicio vină, decât pe cea de a crește în niște case de mârlănei de Capitală) nu se vor obosi să mai ducă punga de gunoi la ghenă, ci o vor arunca direct de pe balcon, în capul oamenilor care trec pe lângă bloc. Frumoase perspective, nu?

Cu alte cuvinte, stimați vecini (femei, bărbați, copii),

”Datul zăpezii” e o activitate mișto, la care și nevestele, copiii și cățeii pot participa. Pe principiul ”the more, the merrier”, dacă ne mobilizăm rapid, spațiul comun e trăibil într-o clipită. Și ne și cunoaștem mai bine (că tot abia răspundem la salut), și ne și distrăm. Și nu mă determinați să îmi doresc să vă îngrop mașinile în zăpadă, pentru purul meu amuzament.

 

Vecina de la 6

Zece motive pentru care nu aş pleca din Bucureşti

1. Pentru că vânzoleala din centrul vechi şi din oraş, vineri seara, nu mă deranjează, ci îmi aduce un zâmbet larg pe buze şi îmi place să zac la Orient Express, bârfind despre nimicuri mondene, cotidianul prăfuit şi vacanţe trecute, posibile şi planificate, cu ochii pierduţi în mulţimea cochetă, de fuste colorate, cupluri, hoarde de petrecăreţi fremătând de aşteptare, zâmbete şi voci.

2. Pentru că, deşi nu ajung de multe ori, în locurile în care aş vrea să ajung, oraşul geme de evenimente sub varii forme şi pentru toate gusturile posibile, de la concerte lacrimogene şi un Festival George Enescu magnific, până la piese de teatru geniale, de la festivaluri de film, până la târguri de produse manufacturate (handmade) sau vechi (ori, în versiunea cosmetizată, vintage) şi de carte, de la un Anim’est mult aşteptat, la o seară cu petrecere tematică în Silver Church, în care aşteptarea şi pregătirile febrile sunt cel puţin la fel de distractive cum e petrecerea în sine. Se joacă teatru şi se cântă operă cu casa închisă. Am văzut cu încântare, în foaierul Operei Române, doamne şi domnişoare cochete, respectând, cu naturaleţe şi graţie, eticheta vestimentară potrivită evenimentului. În oraşul ăsta, oamenii tratează în continuare evenimentele pe măsura solemnităţii lor şi, oricât de desuetă aş părea, eticheta e, de multe ori, factorul care dă culoare unei seri memorabile. Am de unde alege, îmi pot schimba chipul şi postura, măcar preţ de câteva ore, şi mă simt excelent în pielea mea, la o petrecere la care apar costumată într-o rebelă şi exuberantă flapper girl.

3. Pentru că, vara, se cântă în foişorul din Cişmigiu, în fiecare sâmbătă, aproape de prânz, jazz, muzică simfonică, folclor, uneori. Foişorul din Cişmigiu strânge în jurul său,  în fiecare sâmbătă curioşi, bunici cu copii, mame ieşite la plimbare şi adolescenţi înverşunaţi, fie şi preţ de 5 minute. În acelaşi registru, Opera Română, strânge în „curtea” sa, pe scaune, în picioare ori aşezaţi pe iarbă, zeci şi zeci de oameni, în seri calde.

4. Pentru că livrarea la domiciliu chiar se face în 20 de minute, mâncarea e fierbinte şi pot comanda la 1 noaptea dacă fac noapte albă, lucrând. Roşiile în piaţa Rahova au gust şi nenea de la colţ îmi vinde pepeni buni. Tanti de la alimentară mă cunoaşte şi ştie ce vreau înainte să întreb şi schimb politeţuri cu cealaltă tanti, de la chioşcul din colţul străzii. Cumpăr hrean de la o bătrână din piaţă şi îmi salut cu gura până la urechi vecinii din faţa blocului, care oricum îmi măsoară din ochi fusta, ţin socoteala orei de plecare şi a celei de sosire. Eu am 30 de secunde de glorie garantată, ei au un subiect monden de dezbătut. Win-win, right?

5. Pentru că librăriile gem de cărţi, în limba originală şi în traducere. Sunt promoţii şi oferte peste tot şi, dacă un titlu e foarte scump astăzi, s-ar putea să am noroc luna viitoare, la vreun târg de carte sau pe vreun site specific.

6. Pentru că cinematografele sunt pline de filme de toate genurile şi culorile. Filme de artă, filme extrem de proaste, filme foarte noi – în toate mall-urile, plăceri vinovate ale tuturor, renegate în toate conversaţiile decente ale oamenilor educaţi, filme foarte vechi – la cinema Eforie, sala Elvira Popescu and so on.

7. Pentru că pot traversa oraşul de la un capăt la celălalt, în 20 de minute, cu metroul şi citi în voie, în tramvaiul 11, dimineaţa, în drum spre birou. Întotdeauna am loc, fără să deranjez bătrâne ieşite la plimbare, guralive şi melancolice (mai mult guralive). Tramvaiul 32 mai uită din când în când să oprească în câte o staţie, dar nu e motiv de supărare.

8. Pentru că, aici, poţi urma cursuri de balet, gătit, pian, poker pe sticle de Pepsi şi gumă Turbo, escaladă şi pregătirea murăturilor în sticle de plastic (dacă tot nu se reciclează în sectorul 5). În Bucureşti, se găsesc cursuri de aproape orice imaginabil şi stabilimente pentru toate gusturile (indiferent de gradul de pervertire a doritorilor).

9. Pentru că aproape toţi prietenii mei sunt aici şi se strâng la fiecare zi de naştere, de nume, la fiecare demisie, angajare, nuntă, casă nouă şi botez al pisicii întru spiritul sfânt. Motive există, slavă Domnului, timp să avem!

10. Pentru că Bucureştiul m-a înfiat, m-a botezat şi sunt acasă.

A.